Duminică, 16 decembrie 2012 (Foto)

A fost zi de bucurie duhovnicească pentru credincioșii Bisericii Sfinții Voievozi şi pentru cei aproape 200 de creştini care au participat la concertul de colinde susţinut în Paraclisul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare de către elevi ai Seminarului Teologic Liceal “Mitropolitul Dosoftei” Suceava: Isopescu Ionuţ, Polianschi Ştefan, Loghinoaia Alexandru, Pomohaci Alexandru, Băişanu Ioan, Pâţu Gheorghe şi Mironiuc Ioan. Lor li s-a alăturat, într-o frumoasă colindă, şi glasul fetiţei de clasa a III-a, Maria Preutu – Petrea.

Au fost interpretate următoarele colinde:

• Gazde mari, nu mai dormiţi
• Bună dimineaţa la Moş Ajun
• Colinda ciobanilor
• Sculaţi, sculaţi, boieri mari
• La poartă la Ştefan Vodă
• Noi în seara de Crăciun
• Astă seară-i seară mare
• Trei Crai de la Răsărit
• Trei păstori
• Crăciunul
• Crăciun trii slugi şi-o băgatu’
• Dumnezeu Preasfântul
• Cel făr’ de-nceput
• Oaspeţi cu azur în gene
• Colindăm colindători
• Din cer senin
• Povestea lui Moş Crăciun
• Cerul şi-a deschis soborul
• La tătă casa-i lumină
• La mulţi ani

A fost un concert de mare înălţime artistică, în care, timp de o oră şi jumătate, cerul s-a întâlnit cu pământul şi fiecare dintre cei prezenţi a devenit martor ocular al evenimentelor petrecute acum mai bine de 2000 de ani, la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Amintirea persoanelor sfinte şi a evenimentului Naşterii Domnului, datorită interpretării colindelor străbune, a fost un prilej de a ne exprima sentimentul de bucurie, de recunoştinţă, de admiraţie, de respect şi cinstire, nutrit pentru Mântuitorul Iisus Hristos, care S-a înomenit în ieslea din Betleemul Iudeii.

Textele colindelor ne-au povestit istoria mântuirii, de la Naştere şi până la Înălţare, trecând prin Patimi, Răstignire şi Înviere. Ele s-au constituit în imnuri care ne-au vestit bucuria Naşterii şi ne-au chemat să ne alăturăm bucuriei universale. Datina colindatului a adus în completarea slujbelor, a predicilor şi a vizitei pastorale cu icoana din Ajunul Crăciunului, mesajul creştin al Evangheliei, în sens de veste bună a Naşterii Domnului, Care S-a făcut început al mântuirii noastre.

Colindele cântate aici au descris năzuinţa omului de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, de a-L sluji şi preamări: colindătorii L-au purtat în suflet în biserica noastră; noi i-am primit şi biserica s-a transformat ca prin minune, devenind o imagine terestră a raiului celest.

Este vremea colindelor şi colinda românească circulă odată cu colindătorii, ducând din casă în casă fiorii credinţei şi ai tradiţiei, unind generaţiile între ele: cetele de colindători sunt tot atâtea cete de apostoli plecaţi la propovăduire. În vremea colindelor e veselie, chiot, clinchete de zurgălăi şi pocnete de bice. Omul nu poate sta singur în casă. El umblă, se duce la biserică, se întâlneşte cu prietenii, este în comuniune. Colindătorii povestesc mult timp cum au umblat. Interesul nu este centrat pe ceea ce strâng – bani, colaci, mere, nuci –, ci bucuria mare este aceea de a merge cu colindul, vestind Naşterea Domnului.