Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/bogdanes/public_html/wp-content/themes/Divi/includes/builder/functions.php on line 4698
Biserica Sfinții Voievozi | Bogdănești - Trăire ortodoxă
Warning: A non-numeric value encountered in /home/bogdanes/public_html/wp-content/themes/Divi/functions.php on line 5841
l

Evenimente

8 noiembrie 2016: La Hramul Sfinților Voievozi
2 iulie 2016: Sărbătoarea Sf. Ștefan cel Mare
9 iunie 2016: Ziua Eroilor
1 mai 2016: Învierea Domnului
8 martie 2016: Ziua mamei creștine
25 decembrie 2015: Nașterea Domnului
8 noiembrie 2015: Ziua Hramului
27-28 august 2015: Pelerinaj în Basarabia
23 august 2015: Școala de vară „Dor de țară și credință”
6 august 2015 – Pe Dealul Crucii, după un an
2 iulie 2015 – Icoana „Portărița de la Rădășeni”, la Bogdănești
12 aprilie 2015 – Hristos a Înviat!
8 martie 2015 – Ziua mamei creștine
Cartea Școlii – Bogdănești
25 decembrie 2014 – Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos
8 noiembrie 2014 – comuna Bogdănești și-a sărbătorit ocrotitorii
5 octombrie 2014 – Sfințire pe Dealul Crucii, la Bogdănești
6 august 2014 – O nouă cruce luminoasă la Bogdănești
6 iulie 2014 – Slujbă la Troița Sf. Apostoli Petru și Pavel
20 aprilie 2014 – Hristos a Înviat!
feb. 2014 – A trecut la Domnul pr. prof. Constantin Cojocaru
25 decembrie 2013 – Sărbătoarea Nașterii Domnului
8 noiembrie 2013 – Hram tradiţional
3 noiembrie 2013 – Un an de la sfinţirea Crucii luminoase
2 noiembrie 2013 – O nouă troiță în Bogdănești
2 iulie 2013 – Pelerinaj cu Moaştele Sfinţilor Nectarie şi Spiridon
Bucuria de a fi creştin
5 mai 2013 – Sărbătoarea Învierii Domnului
25 decembrie 2012 – Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos
16 decembrie 2012 – Concert de colinde
6 decembrie 2012 – Sfinţirea Crucii luminoase de pe Dealul Gri
8 noiembrie 2012 – Hramul tradiţional al Bisericii Sf. Voievozi
21 octombrie 2012 – Slujbă la Troiţa Sf. Mare Mc. Dimitrie
2 iulie 2012 – Hramul Paraclisului “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”
Poarta maramureşeană
Lucrări de restaurare (exterior)
4 iunie 2012 – Slujbă la troiţa Sfintei Treimi
22 aprilie 2012 – Slujbă la troiţa Sf. Mare Mc. Gheorghe
15 aprilie 2012 – Slujba Învierii Domnului
25 decembrie 2011 – Colindători la Biserica Sf. Voievozi
8 noiembrie 2011 – Hramul de tradiţie al Bogdăneştiului
23 octombrie 2011 – Troiţa Sf. Mare Mc. Dimitrie
4 septembrie 2011 – Un an de la sfinţirea troiţei Sf. Mare Mc. Gheorghe
2 iulie 2011 – Hramul Paraclisului “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”
29 iunie 2011 – Slujbă la troiţa Sf. Apostoli Petru şi Pavel
3 iunie 2011 – Slujbă la Monumentul Eroilor
2 iunie 2011 – Cinstirea eroilor la Biserica Sf. Voievozi
29 aprilie 2011 – Slujbă la troiţa Sf. Mare Mc. Gheorghe
2011 – Slujba Învierii Mântuitorului
25 decembrie 2010 – Sărbătoarea Nașterii Domnului
5 septembrie 2010 – Sfințirea troiței Sf. Mare Mc. Gheorghe
30 mai 2009 – Sfințirea Paraclisului
31 mai 2003 – Punerea pietrei de temelie a Paraclisului

Informații generale

 

Arhitectura de lemn, creată de meşterul moldovean, se concretizează în locaşurile de cult prezente pe tot teritoriul Moldovei. Prezenţa acestora ilustrează viaţa religioasă a locuitorilor, desfăşurată în spaţiul Bisericii. Biserica de lemn nu străluceşte prin măreţie şi somptuozitate, ci a străbătut veacurile prin trăirea creştin-ortodoxă a celor care au construit-o. Dacă marile mănăstiri pomenesc drept ctitor pe un voievod sau dregător de seamă, aceste biserici, modeste prin materialul de construcţie, reprezintă efortul unei comunităţi şi dorinţa ei de a avea în vatra satului un loc consacrat, unde jertfa din roadele pământului să se prefacă în permanenta Jertfă a lui Hristos Dumnezeu.

În rândul acestei arhitecturi se înscrie şi biserica de lemn din Bogdăneşti – Suceava. Viaţa locuitorilor de aici fiind strâns legată de viaţa Mănăstirii Bogdăneşti, atunci când aceasta a fost strămutată în 1542 la Râşca şi şi-a pierdut însemnătatea duhovnicească pentru locuitorii din Bogdăneşti, ei îşi vor construi singuri biserica de lemn care există şi astăzi. Ea a fost înălţată în secolul al XVIII-lea, probabil după ultima menţionare a schitului de maici dintre anii 1630 – 1745.

Lipsindu-i pisania, încercarea de datare devine mai dificilă, folosindu-ne de alte izvoare. Pe un Octoih al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, apare însemnarea: În văleat 7287 (1779) să se ştie că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu şi cu feciorii dumisale … Şi s-a aşezat în biserică în satul Bogdăneşti, să fie în vecia veacului. Amin.” Mai există şi alte însemnări: pe clopotul mijlociu al bisericii se descifrează: “Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”; pe la 1836 preotul Solcanu dăruia bisericii un Octoih mare iar un pomelnic de lemn, pictat, datează din anul 1845. Cea mai veche însemnare fiind din 1779 fie biserica a fost ridicată în acel an, fie cartea este donată după ridicarea bisericii. Neavând alte date vom considera anul 1779 prima atestare documentară a bisericii Sfinţii Voievozi din Bogdăneşti.

Biserica a fost înălţată pe malul pârâului Bogdăneasa, iniţial mult mai la est faţă de poziţia actuală. Din cauza alunecării malurilor s-a procedat la o mutare a bisericii prin demontare în interiorul cimitirului în perioada 1803 – 1805, pentru ca în anul 1904 să se facă a doua mutare fără a fi demontată, fiind trasă de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc într-o zi călduroasă de vară. În anii 1872 şi 1911 biserica a fost reparată pentru ca în anul 1912 construcţiei să i se adauge, odată cu ridicarea pridvorului, şi un turn clopotniţă. În anul 1936, diaconiconul, situat la sudul altarului, va fi dublat de un veşmântar.

Deşi a suferit multe modificări în cei peste 220 de ani de existenţă, biserica păstrează planul iniţial, de cruce, folosit de meşterii satului, cu abside poligonale şi bolţile originale, astăzi tencuite. Iniţial planul bisericii a cuprins trei împărţiri: altar, naos şi pronaos, apoi adăugându-i-se şi pridvorul.

Altarul este de formă pentagonală, despărţit de naos prin catapeteasmă care, amplasată înspre naos a dus la realizarea celor două anexe de formă pătrată: proscomidiarul în partea de nord şi diaconiconul în partea de sud a altarului. Fereastra din axa absidei altarului este mare şi luminoasă dar nu este cea iniţială. Originale sunt doar ferestrele din cele două anexe ale altarului, orientate spre est. Spaţiul altarului este acoperit cu o boltă pe plan poligonal, din fâşii curbe, pictată în anul 1936 cu o icoană reprezentând Sfânta Treime. Retragerea de la pereţi se face prin planuri drepte, la nord şi la sud (0,60 m), iar la est la fel, printr-un tavan ce înaintează în altar cu 1,40 m.

Naosul, de formă dreptunghiulară, se lărgeşte, la nord şi la sud, prin două abside pentagonale, cu tavane drepte din scânduri alăturate. Ferestrele mari (0,90 / 1,50 m) ale absidelor se încheie în arc de cerc. Naosul este acoperit cu o calotă pe plan poligonal, din fâşii curbe, dezaxată spre catapeteasmă şi care se racordează la pereţi printr-o retragere de grinzi îmbinate în tăieturi simple.

Pronaosul este marcat prin calota octogonală pe fâşii curbe care se reazemă, la est şi la vest, pe două grinzi transversale, iar retragerea la nord şi sud (1,3 m) se face prin tavane drepte.

Pridvorul, de formă dreptunghiulară, adăugat ulterior, sprijină turnul clopotniţă. Accesul iniţial în biserică, situat pe latura de vest, se păstrează prin construirea pridvorului care are, la nord şi la sud, în axa de simetrie, câte o fereastră mare.

La exterior, pereţii bisericii, ridicaţi din bârne de brad cioplite şi îmbinate în „coadă de rândunică”, au fost placaţi cu scânduri înainte de al doilea război mondial (şi astăzi se mai disting urmele lăsate de un proiectil care a explodat în apropierea absidei altarului, partea de nord). Acoperişul bisericii, cu panta joasă, este învelit cu tablă şi are o streaşină îngustă, înfundată cu scânduri.

Pictura bisericii este de dată relativ recentă, cea de pe bolta altarului reprezentând Sfânta Treime şi de pe bolta naosului reprezentându-L pe Iisus Hristos Pantocrator fiind executată în 1936. Anul 1936 este şi cel al restaurării singurului registru de pictură de pe pereţii bisericii, pictură care se pare că a fost executată în 1914, după o inscripţie. Astfel, absida de sud a naosului are pictaţi următorii sfinţi: Sf. Nicolae, Sf. Apostol Pavel, Sf. Ioan Gură de Aur, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena. Registrul continuă pe peretele de sud al naosului şi pronaosului cu următoarele scene: Învierea Domnului, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe şi Punerea în mormânt a Domnului. Absida de nord a naosului are reprezentat pe Sf. Vasile, Sf. Apostol Petru, Sf. Grigorie şi Intrarea Domnului în Ierusalim. Pe peretele de nord al naosului şi pronaosului este pictată Pogorârea Sfântului Duh şi sfinţii: Sf. Spiridon, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil. Pe latura de răsărit a cafasului (balconul bisericii) aflăm două registre de icoane donate în 1981 de cântăreţul Preutu C. Ion şi soţia Aneta „în amintirea a 50 de ani de osteneală la această Sfântă Biserică”. Primul registru cuprinde Praznicele Împărăteşti iar al doilea zilele creaţiei, izgonirea din rai, Buna Vestire şi Fuga în Egipt.

Catapeteasma bisericii a fost refăcută fie în 1872, fie în 1911 când biserica a fost reparată. Din vechea catapeteasmă se mai păstrează o icoană a Maicii Domnului. În axa centrală a catapetesmei, de sus în jos, avem următoarele icoane: crucea Răstignirii flancată de Maica Domnului şi Sf. Ioan Evanghelistul; Maica Domnului mult rugătoare; icoana Mântuitorului şi Sf. Mahramă a Domnului. De o parte şi de alta a acestei axe avem registrul proorocilor, al apostolilor şi al praznicelor închinate Domnului şi Maicii Domnului (Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna Vestire, Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului – în partea dreaptă; Intrarea Domnului în Ierusalim, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Schimbarea la Faţă şi Adormirea Maicii Domnului – în partea stângă). Registrul icoanelor împărăteşti cuprinde de o parte şi de alta a sfintelor uşi icoana Domnului şi a Maicii Domnului, Sf. Nicolae la nord şi Sf. Arhangheli la sud. Uşile diaconeşti sunt pictate, cea de miazănoapte cu Sf. Gheorghe şi cea de miazăzi cu Sf. Dimitrie. Uşile împărăteşti sunt lucrate cu motivele liturgice (viţa de vie şi spicul de grâu) având şase medalioane pictate: două cu Sf. Îngeri şi patru cu Sf. Evanghelişti. Partea de jos a catapetesmei ne prezintă patru scene religioase: Minunea Sf. Nicolae, Maria la Elisabeta, Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă şi Îngerul păzitor.

Cărţi şi obiecte de cult. De o deosebită importanţă pentru atestarea documentară a locaşului de închinare din Bogdăneşti o reprezintă un Octoih mare tipărit la Râmnic în 1776. Pe filele sale de început găsim însemnarea: „în văleat 7287 (1779) să se ştie că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu şi cu feciorii dumisale Toader, Constantin, Vasile, Hoză şi iar Vasile, Luchile şi cu soţiile dumisale Palaghia şi iar Palaghia, Nastasia şi Varvara, Măriuţa, Dumitra şi cu tătu neamu lor. Iar cine s-ar ispiti să o e de la biserică să fie suptu blestemu şi afurisania sfinţilor părinţi şi în totul anaftema. Şi s-au aşezat în biserică în satul Bogdăneşti, să fie în vecia veacului, Amin”.

Un Liturghier tipărit în 1785 conţine de asemenea o însemnare făcută de donator.

Pe cartea “Cazanie la Dumineca Vameşului şi a Fariseului” este inscripţia: “Această sfântă carte o au cumpăratu Gh. Dascălu, C. Jitănoaia, I. Solcanul, Filip Vameşul şi au dat pe dânsa 13 lei în anul de la Hristos 1793 în zilele Măriei sale Ioană Mihăilă Constantin Şuţul Voevod ca să fie pomană sufletelor lor şi soţiilor dumisale şi a părinţilor şi a tot neamul lor. Şi au dat-o biserici în satul Bogdăneşti. Deci cine s-ar ispiti să o fure, să fie afurisit de Dumnezeu Savaot şi cele 7 să boare şi cu tătă anatema, Amin”.

Un Octoih mare dăruit bisericii de preotul Solcanu păstrează însemnarea făcută de acesta în 1836.

Mai sunt şi alte însemnări din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Una pe cartea “Cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur” unde este scrisă următoarea informaţie: “Această sfântă carte, cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur, ce iaşte în dreaptă a mea, o am afieresit sf. biserici din satul Bogdăneşti unde se prăznuieşte hramul sfinţilor mai marilor Voievozi Mihail şi Gavril spre a mea pomenire şi nu are nimenea voie să o înstrăinează din biserică, pentru ca să nu dea seama înaintea Sfinţilor Voievozi la straşniciu judeţu şi care o va lua să citească să o aducă iară înapoi 1848 noiembrie 7, Ieromonah…”

A doua însemnare datează din anul 1848 pe cartea “Tâlcul Evangheliei” în care sunt scrise următoarele: “Această sfântă carte,… s-au dăruit svintei bisărici din satul Bogdăneşti, hramul Sf. Voievozi de dumnealor Neculai sân’preot Nechifor şi de soţia dumisale Paraschiva, fiica diaconului Vasili Huşanul, unde are a fi nestrămutată în veci. Iară vrăunul cine va înstrăina să nu fie iertat de Maica Domnului şi de Sfinţii Mari Voievozi şi de toţi sfinţii până ce o va întoarce înapoi fiind dată spre a noastră pomenire şi a părinţilor şi a tot neamul nostru, 1848, iunie 26”.

Clopotul mijlociu conţine însemnarea: “Simion ani de la Iisus Hristos 1783”. Numele poate desemna atât pe meşterul care a realizat clopotul, cât şi pe donatorul acestuia.

O cruce de lemn ferecată în fier are inscripţionat anul 1825 pe ea.

Un pomelnic pictat din 1845 conţine următoarea însemnare: “Acest pomelnic este al lui Petru Ilie, Solcanu Ion, Bogdăneşti, 1845”

Un Potir de argint al bisericii are menţionat pe el anul 1821, când a fost refăcut în atelierele Mănăstirii Neamţ.

Paraclisul închinat binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

 

Ziua de 31 mai 2009 reprezintă pentru locuitorii din Bogdăneşti un mare eveniment spiritual, care va rămâne mult timp în memoria colectivă: slujba de sfinţire a Paraclisului Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, oficiată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în fruntea unui distins sobor de preoţi şi diaconi.

Paraclisul închinat Sfântului Voievod este o lucrare alăturată bisericii şi începută la 30 mai 2003 cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen care, la 29 mai 2005 a sfinţit şi cele două cruci înălţate deasupra altarului şi turnului Paraclisului. Această construcţie s-a ridicat pe locul vechii case de prăznuire, din scândură de brad acoperită cu azbest, a bisericii Sf. Voievozi. Zidirea se întinde pe o lungime de 51 de metri, integrându-se, prin arhitectură, pictura exterioară şi măiestria lucrării în lemn a cerdacului şi turnului, în ansamblul istoric al bisericii de lemn Sfinţii Voievozi. Cele două locaşuri alăturate nu se exclud, ci se completează în mod armonios unul pe celălalt. Planul de construcţie cuprinde Paraclisul cu altar şi naos despărţite de o frumoasă catapeteasmă lucrată în lemn de stejar de meşterii din părţile Neamţului şi pictată de fraţii preoţi Daniel şi Gabriel Ciofu, aceiaşi care au zugrăvit şi pereţii Paraclisului roată-mprejur. Două scene sunt de o mare profunzime: Cavalcada apărătorilor Ortodoxiei şi Adormirea Sfântului Ştefan cel Mare. Pronaosul Paraclisului se întinde pe o suprafaţă de 18x7m, deasemenea pictat, care are şi utilitate socială, aici fiind oferită hrană săptămânală pentru circa 200 de persoane din partea credincioşilor parohiei. Activitatea socială dispune de dotările necesare bunei îndepliniri a acestei străduinţe (bucătărie, apă curentă, încălzire centrală), urmând ca în perioada următoare să fie amenajate spaţii pentru internarea celor ce au trebuinţă. Demn de menţionat este faptul că, exceptând catapeteasma şi pictura, toată lucrarea este realizată de meşteri locali, din Bogdăneşti, sub atenta îndrumare a preotului paroh. Dar preotul nu poate face nimic fără ajutorul oamenilor. În rândul ctitorilor, alături de cei care au lucrat la acest altar, sunt pomeniţi toţi cei care au dăruit, din munca şi puţinul lor, din străinătate sau din localitate, fii ai satului sau de pe alte meleaguri, pentru această zidire: pentru materiale de construcţie, pentru tâmplărie, pentru catapeteasmă, pentru pictură, pentru candele, pentru veşmintele sfintei mese a altarului, pentru utilităţile sociale, pentru orice a avut trebuinţă această osteneală. Şi a avut trebuinţă de multe. Ca un semn de mulţumire pentru toţi aceştia am alcătuit CARTEA CTITORILOR PARACLISULUI, pe care Î.P.S. Pimen a aşezat-o şi pecetluit-o, alături de actul de sfinţire şi moaştele sfinţilor, la temelia Sfintei Mese a altarului.

Evenimentul sfinţirii Paraclisului Sfântului Ştefan cel Mare de la Bogdăneşti a fost încununat de dragostea părintelui Petru Irimescu de la Rădăşeni care, cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, a încuviinţat pelerinajul Sfintelor Moaşte ale: Sf. Mare Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Haralambie şi Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, ce se află din anul 1921 la biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Nu întâmplător, în ziua Înălţării Domnului la cer, când creştinii ortodocşi români îi cinstesc şi pe eroii neamului, am început acest pelerinaj de cinstire a sfinţilor martiri. Eroii s-au jertfit pentru apărarea ţării, martirii pentru credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru români, între eroi şi martiri există o legătură desăvârşită. Eroii neamului nu-şi apărau numai glia ci şi legea creştinească. Bine-credinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt îşi îmbărbăta oştenii ridicând spre cer flamura Sfântului Gheorghe. La Bogdăneşti, satul voievodului Bogdan, la slujba de sfinţire a Paraclisului Sfântului Ştefan cel Mare au fost aduse moaştele Sf. Mucenic Gheorghe. O legătură duhovnicească realizată peste veacuri.