Să dea fiecare aşa cum socoteşte el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă,

căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu voie bună. (II Corinteni 9, 7)

Acest îndemn al Sfântului Apostol Pavel este şi temelia lucrării de milostenie de la Mănăstirea Bogdăneşti, judeţul Suceava, unde 90 de bătrâni primesc zi de zi faptele milei sufleteşti şi faptele milei trupeşti săvârşite de mulţi credincioşi cu frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de aproapele, din împrejurimile localităţii, dar şi de la o depărtare mai mare. Toţi aceştia se adună în jurul preotului Gheorghe Loghinoaia, ctitorul şi sufletul acestui aşezământ de binefacere unde cei mai  săraci, purtători ai chipului lui Hristos, primesc pâine trupească şi sufletească în ultimele zile ale vieţii lor. Mulţi năpăstuiţi au trecut pe aici. Parte dintre ei îşi poartă bătrâneţile târându-şi picioarele între Căminul de Bătrâni şi Mănăstirea unde ascultă Sfânta Liturghie sau odihnesc pe o bancă ferită de arşiţa soarelui. Pelerinul care urcă dealul Mănăstirii se va întâlni cu ei. Dar cei mai mulţi odihnesc de veci în cimitirul de alături, unde crucile de la căpătâiul mormintelor sunt singura dovadă a trecerii lor prin această lume. După o muncă stăruitoare, de patru ani de zile, din partea preotului Gheorghe Loghinoaia, în vara anului 2010 a fost izbăvită zidirea noii clădiri a Căminului, care oferă condiţii mult mai bune de trai. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de Î.P.S. Arhiepiscop Pimen, în fruntea unui sobor de preoţi din împrejurimi şi stareţii Mănăstirilor Bogdana-Rădăuţi, Râşca, Groşi şi Broşteni, la 25 iulie, prima duminică după Sfântul Ilie, zi în care se serbează şi Hramul principal al Mănăstirii. Întrebat fiind, de către Î.P.S. Pimen, „cum de a reuşit să facă această construcţie, această casă”, preotul Gheorghe Loghinoaia a înclinat capul spre altarul Mănăstirii şi a arătat palmele.  Darul creştinilor, adus la Sfântul Altar, a trecut prin mâinile lui şi a dat naştere acestei zidiri. Iată cum apreciază acest lucru Înalt Prea Sfinţia Sa în faţa poporului: “Dumnezeu ne cere puţin şi ceea ce lipseşte, El plineşte. Într-adevăr, este o minune ceea ce s-a făcut aici. Biserica, dar şi o casă nouă, fără nici un ajutor prea mare din partea celor ce ar trebui să-l dea şi nici din partea noastră, a Arhiepiscopiei pentru că suntem în procese cu instituţiile guvernului. Iată ce înseamnă lucrarea Bisericii dacă ar avea cele ale ei, nu ale altora, pentru că ale noastre sunt furate! Aşa s-a făcut această Biserică, ca o minune a lui Dumnezeu: şi de acolo, şi de acolo, puţin câte puţin şi adunate la un loc cu cinste. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca jertfa închinată construirii acestui aşezământ, unde îşi petrec ultimele zile ale vieţii aceşti oameni rămaşi fără ajutorul nimănui să fie bine primită în împărăţia lui Dumnezeu şi numele celor care au lucrat să fie scrise în cartea vieţii spre bucuria mântuirii”.

Aici, la Aşezământul de la Mănăstirea Bogdăneşti, este important orice dar, oricât de mic. Iată cum a sintetizat învăţătura despre milostenie Biserica, în înţelepciunea ei izvorâtă din darul Duhului Sfânt, în Faptele milei trupeşti (hrănirea celui flămând; adăparea celui însetat; îmbrăcarea celui gol; cercetarea celor aflaţi în necazuri, închisori, nevoi, suferinţă, boală; găzduirea călătorilor; îngroparea săracilor şi a celor pe care nu are cine să-i îngroape) şi Faptele milei sufleteşti (întoarcerea celor rătăciţi pe calea adevărului şi a păcătoşilor la calea virtuţii; învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi; sfătuirea celor care au nevoie; rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru; mângâierea celor întristaţi; răsplătirea răului cu bine; iertarea celor care ne-au greşit).